Saturday, February 17, 2018

Fabulații de Papagal



Un papagal, moțat și gureș,
Cătând destinul să-și croiască
Vorbind stereotip, în iureș
De vorbe goale, ca de iască
A fost ales de-mpărăție
Ministru în Guvern să fie.
Și cum avea așa dar mare
Știind să dea mereu din gură
A fost numit de Adunare
Să se ocupe de Cultură.

Și luându-și funcția-n primire
Moțatul se puse pe vise:
„Voi face-așa ca-ntreaga fire
Să știe că-s ministru” –zise!
Și mintea sa de pasăre măiastră
Se apucă pe loc să uneltească.

Chemă la sfat întregul neam
De păsări, iacă-așa ciopor.
Le spuse: „Dragă, mă gândeam
Că bine-ar fi să facem un mic cor!”
S-au ridicat atunci câteva glasuri
Ce-au spus că o să fie greu
Dar papagalul decretă în patru vânturi
„Se face cor! Așa vreau EU!”

Și a trasat sarcini precise
După discuții de culise
Și-a hotărât ca, temporar,
Să dirijeze… un măgar!
La fiecare sărbătoare
A pus să cânte mic și mare
Și cu măreață îngâmfare
A cârâit „Ce desfătare!”

Și papagalu-n continuare
Deunăzi făcu prinsoare
Că o să dea de-acum la curte
Spectacole cum nu sunt multe
Cu artificii și tromboane
Cu mari artiști și microfoane
Cu flori ce-or răspândi miasme
Ce să vă spun?... mai rău ca-n basme!
Ca slujitori ce să-l asculte
Își strânse-n jur pe lup și vulpe
Ca dirijor păstră în frunte
Tot pe măgar, ca să nu-l uite.

Făcu din ei un grup conducător
Să-i știe frica neamul cântător
Și-având tot sfetnici „buni” la spate
Cu grație povețe el împarte…
Dar vai! Chiar papagalul gureș și frumos,
Pronunță totul bine, doar… pe dos!


Morala:
Ca papagal, e bine să-ți dorești
Să și gândești, nu numai să vorbești!


Nae Popescu, 1963

Sunday, February 11, 2018

DE CE?...



Nu-i greu să-nșiri în trei cuvinte
Trei vorbe goale-un compliment
Pretins pornit din sentimente
Cam agitate… pe moment.

Dar vezi… de multe ori în viață
În loc de-un așa condiment
Chiar simți cum se strecoară hoață
Un pic de… ‚nu-știu-ce’ în piept.

Tu poate că privind ironic
Cu-o mină atotștiutoare
Zâmbești ușor, mefistofelic,
Gândind că toate-s trecătoare.

Așa-i, nu zic că n-ai dreptate!
Acesta-i golul adevăr.
Dar spune-mi tu, dacă se poate:
Ce nu-i în viață… trecător?

O clipă e-n imensitate
Întreagă viața unui om.
De ce n-ar fi eternitate
O clipă de… curat amor?

Nae Popescu (1963)