Himere

De multe ori realitatea crudă se ascunde
În spatele unei imaginații prea fecunde,
Care te fascinează cu ale sale feste
Făcându-te să crezi chiar ceea ce nu este...

Din când în când îți pare că întrezărești
Ce ar putea urma atunci când te trezești;
Dar mai lungești alene, măcar încă o zi,
Starea de reverie în lumea 'cum ar fi?'...

Până când, din senin și deseori brutal,
Viața îți dă o palmă și revii la normal
Ochii larg se deschid și vezi într-un final
Ceea ce pentru alții era firesc, banal...

Fantasma ce mai ieri zâmbea înșelător
Și te făcea să crezi că totul e ușor
Devine dintr-o dată doar o Meduză hâdă

Ce te privește rece, ironic, stă să râdă...

Castelul ce părea durabil sus, în nori,
Astăzi a dispărut deja, cu primii zori...
De mâine însă lumea va fi cu mult mai bună
De alegi s-o trăiești pe Pământ, nu... pe lună!