Moto:
Este practic
imposibil sa fii suparat atunci cand privesti un pinguin.
Joe Moore
Cu cateva zile in
urma Cineva a taiat oficial panglica dintre ani si astfel m-am trezit pasind in
miez de noapte, cu entuziasm moderat dar curiozitate evidenta, in 2016.
Parea
cam intuneric la prima pipaiala… insa indata ce am deschis incetisor ochii, am realizat
ca ma invartesc… si nu era doar de la sampanie si asocierea de punch-uri
din ultima seara a anului care se incheia… se adaugase si miscarea lenta a unui carusel de urari
bine intentionate, care ma luase pe sus sub un cer pe care stelele tocmai
se inmultisera infinit pe cale artificiala (la propriu… adica incepuse
traditionalul spectacol de artificii de la ora 12!).
Caruselul era
plin de zambete si imbratisari, majoritatea sosite pe cale electronica de la prieteni
dragi, cu grade de vechime (si noblete...) cu adevarat de colectie! M-au emotionat
cel mai mult urarile bine tintite catre ceea ce cred ei ca am nevoie in mod
special anul acesta, armonizate fara exceptie cu ceea ce simt (tot ei...) ca mi se si
potriveste. Interesanta a fost si comparatia dintre urarile lor si lista mea scurta
de dorinte si obiective pentru 2016. Vestea buna este ca ele par sa se indrepte
catre o directie comuna, iar asta cred ca transmite un semnal puternic de bine catre
Univers.
Astazi dimineata la
iesirea din casa nu am simtit insa catusi de putin emotia unui inceput de an. In
exteriorul universului meu personal, era o zi deosebita, mai exact prima zi de luni
din prima saptamana de lucru din prima luna din Noul An. O zi in care majoritatea
populatiei active de pe planeta s-a aruncat cu mai mult sau mai putin
entuziasm in forfota muncii de zi cu zi, intr-un an in care isi pune multe
sperante de mai bine, insa fata de care are si temeri de mai rau.
Iar eu mergeam
agale catre piata, fara sa reusesc sa captez acea stare interioara specifica
unui an nou. Stare despre care imi aminteam vag ca trebuie sa fie familiara, cu
fiori in corp si aripi in suflet, cu asteptari entuziaste si previziuni de
bun augur. Nu am apucat totusi sa ma compatimesc prea tare pentru ca atentia
mi-a fost captata de o zi frumoasa, care mi-a intrerupt temporar sirul
gandurilor.
Ningea incetisor
atunci cand am ajuns, in jurul pranzului, la casuta uneia dintre prietenele mele de colectie, sus pe un deal, la o margine de padure. Acolo m-a invadat caldura de
toate felurile, am sorbit in liniste dintr-o cana de cafea cu multa dragoste si am ciugulit snitel asezonat cu ceva verzituri sanatoase. Apoi am facut fursecuri, mai mult sau mai putin asortate, cu
ce s-a gasit la indemana prin camara gazdei. Ne-am pupat si ne-am imbratisat in valuri, ultima tura bineinteles la
plecare.
Seara la
intoarcere am reconstituit partial drumul de dimineata, de data asta usor la
deal si sub o ninsoare mult mai abundenta. Si am reluat gandurile cam de pe unde
le-am lasat, adica aproape de un semafor, peste o sina de tramvai…
Anul acesta nu am
mai gasit acea cheita care m-a ajutat sa percep schimbarea anilor pana acum. La
inceput era caietul de scoala si mai tarziu agenda de serviciu, pe care obisnuiam
sa trec data, la fiecare inceput de ora de curs, respectiv de sedinta. La inceput de ianuarie
se intampla invariabil sa gresesc anul si atunci… ma scuturam cu un zambet, dupa
care corectam cu un usor oftat – ‚Uf, a mai trecut un an!’, si uite-asa cheita
se intorcea si eu intram cu adevarat in noul an.
Ajunsesem pe pod, foarte aproape de casa. Zapada se asternuse deja si era evident ca pana in dimineata urmatoare
o sa fie iarna in toata regula. Si deodata am simtit in
sfarsit ca ma cuprinde... starea aceea… de 2016! Chiar daca in ultimele luni nu am mai avut in preajma caiete
sau agende, iar orele de curs sau sedintele nu mai fac parte din orarul meu. Dorintele
si obiectivele mi s-au maturizat insa cumva in aceeasi perioada, devenind acum vise
si planuri...
Paseam pe o
intindere alba de zapada proaspata si, din motive perfect obiective, ma
transformasem in pinguin. La fel ca mai toti pietonii pusi intr-o situatie
similara, imitam agale si inconstient calcatura si implicit balansul simpaticului
Happy Foot. Acel mers temporar de acomodare cu noile conditii de aderenta, pe care
il experimenteaza omul nepregatit sa exploreze tactil prima zapada din an (pentru
ca, haideti sa recunoastem ca nu numai autoritatile sunt mereu surprinse… si noi
pietonii mai iesim in ghetute sau pantofi alunecosi, cu paltonase elegante, atata
vreme cat vifornita nu ne obliga sa ne punem senilele si pufoaicele la bataie).
Noua infatisare mi
se potrivea atat de bine, incat am decis imediat ca 2016 o sa fie pentru mine Anul
Pinguinului. Si asta pentru ca animalutul cu pricina imi transmite o stare
excelenta tot timpul anului. Este de o eleganta si maiestuozitate rara atunci cand
sta pe loc sau inoata, de o haiosenie manifesta in miscarea pe uscat
(indiferent daca se balangane sau aluneca pe burta in zapada!), si are o
privire fascinanta care combina armonios curiozitatea, zambetul si inocenta.
In plus de asta, este
un model de supravietuire - atat la nivel de individ, cat si de grup social. Departe
de a avea o viata usoara, se confrunta cu amenintari mai tot timpul anului - de
la temperaturi si vanturi extreme, pana la dificultati in accesarea hranei si riscul
permanent de a deveni el insusi hrana pentru pradatorii din mediul
inconjurator. Si se descurca de o maniera pe cat de simpla, pe atat de
impresionanta, prin respectarea unor reguli de sprijin si respect reciproc in
tot ceea ce face, atat in cuplu cat si in societate - se inghesuie ca la rugby
si schimba locurile periodic ca sa nu inghete; partenerii din cuplu clocesc
ouale cu schimbul ca sa se hraneasca alternativ; toti membri societatii isi
cresc copiii cu resurse comune in regim de cresa, si chiar se apara unii pe
altii atunci cand cineva le ameninta ordinea (fie ca e vorba de cuplu sau de societate).
Prin urmare, in 2016 va
doresc sa experimentati alaturi de mine un An… al Pinguinului! In care sa
incepem sa construim fiecare in parte si impreuna in acelasi timp o realitate
in care sa ne regasim dragostea si respectul fata de familie, sa ne onoram indatoririle individuale, consolidand dupa posibilitati si societatea in care traim. In care sa
ne vedem in ritm sustinut fiecare de treaba noastra, fara sa mai asteptam ca lucrurile ‚sa
ni se intample’ si problemele ‚sa ni se rezolve’; fara sa ne imaginam ca ni se
cuvine ceva doar pentru ca onoram Pamantul cu umbra noastra; fara sa cerem inainte
sa dam; fara sa pretindem inainte sa aratam; fara sa radem sau sa plangem inainte
sa simtim; fara sa judecam inainte sa intelegem; fara sa dam cu piatra inainte
sa ne privim in oglinda; si eventual fara sa votam inainte sa gandim (ca deh
– e an electoral…).
Si pentru ca
pinguinul nu este singurul de la care avem de invatat pe lumea asta, va asigur
ca vor mai urma ani de prosperitate si dupa 2016 – al Furnicii, al Albinei, al
Delfinilor… si asa mai departe, sanatosi si fericiti pana la adanci batraneti!
La Multi Ani!
Georgina Popescu
No comments:
Post a Comment